luni, 23 septembrie 2013

O poveste cu-n răţoi



Salut prieteni, am să vă spun o poveste tare interesantă, dar vai, am uitat să mă prezint, eu sunt răţuşca Maky iar povestea nu este despre mine aşa cum probabil v-aţi imaginat, nu că eu n-aş avea ce povesti despre mine dar poate altădată, acum vă voi spune povestea frăţiorului meu, Măcăilă, cred că e mai interesantă .
Frăţiorul meu Măcăilă este penultimul născut dintre noi frăţiorii, cinci la număr, iar eu sunt mezina, dintre noi toţi el este cel mai bun înotător dar nu numai dintre noi ci din tot neamul răţoiesc. Inoată pe lac, pe râu chiar si în susul râului, chiar şi atunci când râul se umfla după vreo ploaie mai zdravănă, ce mai…e cel mai bun, şi ce scufundări mai face… poate o să aveţi ocazia să-l vedeţi într-o bună zi. Acum o să vă spun un secret, el nu a fost întotdeauna aşa, adică mare campion pe lac, când eram mici şi mergeam cu mama şi tata la baltă el nici măcar nu vroia să se apropie de apă, stătea singur pe mal, până terminam noi lecţiile de înot şi zbenguiala de după lecţii, şi se uita întristat la noi, era mereu mâhnit, mama, tata şi noi frăţiorii îl tot chemam, îl rugam, îi spuneam cât e de grozav în apă dar el nu vroia să audă şi pace.
Noi am ştiut mereu de ce nu vrea în apă şi o să vă spun şi vouă dar să nu-i spuneţi că de la mine ştiţi, în prima zi când ne-a dus mama la baltă să ne înveţe cum să înotăm el sărăcuţul a alunecat din greşeală în apă dar mama precaută cum e, repede l-a scos pe mal şi nu s-a întâmplat nimic grav, doar că Măcăilă s-a speriat foarte tare şi de atunci a refuzat să mai intre în apă de frică că s-ar putea repeta acel incident.
Staţi ! nu e gata povestea de abia acum începe partea interesantă, într-o zi la noi pe baltă a apărut un răţoi foarte bun înotător, expert ce mai, făcea giumbuşlucuri, scufundări, organiza întreceri şi le câştiga pe toate iar Măcăilă era de-a dreptul fascinat de el, îl privea cu admiraţie fără să clipească măcar.
Intr-una din zile MAC-MAC, aşa îl chema pe acest răţoi, l-a observat pe Măcăilă că stă  singur pe mal şi l-a întrebat de ce el nu intră niciodată în apă, Măcăilă şi-a luat inima-n dinţi şi i-a povestit întreaga păţanie, atunci MAC MAC s-a oferit să-l ajute iar noi toţi frăţiorii am aplaudat la aflarea veştii că Măcăilă doreşte să înveţe în sfârşit să înoate .
La început MAC MAC l-a pus să se apropie şi să bage o aripioară în apă, apoi  i-a cerut să intre cu labuţele doar, şi să se joace aşa puţin şi treptat, treptat a reuşit să-l aducă în apă împreună cu noi, apoi l-a învăţat  să înoate. Măcăilă era absolut fascinat, nu-i venea să creadă  că şi el putea  să facă  ceea ce noi făceam demult, apoi l-a învăţat tot felul de trucuri şi mişcări iar noi îi aplaudam orice încercare mai dificilă .
Intr-o zi MAC MAC a trebuit să se întoarcă la balta lui şi-a luat rămas bun de la noi,  mama, tata şi noi toţi i-am mulţumit pentru ajutorul dat lui Măcăilă. Măcăilă a fost tare trist în acea zi dar acum ştia să înoate şi nu oricum ci ca un campion de fapt aşa a şi ramas, cel mai mare campion pe lac .
A trecut de atunci foarte mult timp şi nimeni în afară de noi, familia lui, nu îşi mai aminteşte despre Măcăilă <<cel care se temea de apă >>. Eu sunt tare mândră de frăţiorul meu şi mă bucur tare mult pentru el că a descoperit cât e de plăcut să te bălăceşti în apă.
Sper că v-a plăcut povestea iar cea despre mine o lasăm pe altădată. Salut prieteni.


Autor:  Camelia Bîrsan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raporteaza orice incalcare a drepturilor de autor!