Capitolul 5 - Acasă

             Vedeam deja Întinsele Câmpii. Erau într-adevăr întinse!

     -  În sfârşit acasă!

           A fost o experienţă nemaipomenită, acum sunt puternic, curajos şi mi-am făcut o mulţime de prieteni, îmi spuneam în gând mândru de mine, şi mama va fi mândră când îi voi povesti, şi fraţii mei la fel, de abia aştept să-i văd. Eram puţin emoţionat.

         Deja puteam să văd căsuţele din sătucul meu, mă apropiam de pământ, toţi hârciogii s-au împrăştiat speriaţi când au văzut minunăţia de parapantă venind către satul lor, s-au ascuns şi priveau pe furiş din casele lor.

          Aterizarea a fost  destul de lină. Am coborât. Nici ţipenie de hârciog!

-         Unde sunteţi cu toţii?  Am strigat.

-         Glup? Tu eşti? Întrebă nedumerită o fetiţă hârciog.

       Mi-am aşezat mai bine ochelariii pe ochi şi m-am uitat mai bine, am recunoscut-o, era prietena mea Foxy, nu se schimbase deloc.

-  Foxy, tu erai? Unde sunt ceilalţi?

- Au fugit în case, s-au speriat de minunea aceasta cu care ai aterizat, eu nu am mai apucat.

- E o parapantă. Mă bucur tare mult să te văd, tot frumoasă ai rămas, vino cu mine să-i caut pe ai mei.

- Hei hârciogi buni, ieşiţi afară din case, sunt eu Glup, m-am întors acasă !

 Am fugit către casa mea, mama mă aştepta în prag, plângea de bucurie, am îmbrăţişat-o.

-         Ce dor mi-a fost de tine Glup! A trecut aşa mult timp!

-         Şi mie mamă ! Am atâtea de povestit, nu o să dormim o săptămână.

-         O dragul meu Glup, credeam că te-ai prăpădit de tot!

-        Glup, Glup! Ţipau de bucurie fraţii mei mai mari care se întorceau acasă cu provizii, toţi trei au tăbărât pe mine.

-         Pe unde ai umblat micuţule?spuse râzând unul dintre ei.

-         Am fost să văd lumea şi cu siguranţă voi merge şi mai departe într-o bună zi.

-         Povesteşte-ne!

        Am început să le povestesc surprinzătoarea mea călătorie, de la plecarea de acasă până la reîntoarcere, le-am povestit despre bunătatea şi ajutorul oferit de prietenii mei noi: bâtlanul, cârtiţa Shaba, Bufniţa Rosalia şi liliecii cât şi despre şiretenia şi răutatea coiotului Stix, despre toate întâmplările şi încercările la care am fost supus, s-au adunat toţi hârciogii din sat, toţi mă priveau cu admiraţie, eram cineva acum, le-am spus şi despre mitul şarpelui uriaş de la Râul cel Mare, s-au bucurat că e doar un mit.

-          Acum vom putea merge pe Marea Mirişte după provizii, spuse unul.

-          Dar coioţii crezi că s-au mutat? spuse altul. Toţi au izbucnit în râs.

       Toată lume râdea, buna dispoziţie se instalase în sătucul nostru, toţi vorbeau despre Glup şi aventurile sale.

-         Am să plec din nou mamă, mai am multe de văzut şi învăţat, voi sta o vreme cu tine, i-am spus când am rămas doar noi doi. Mama mă mângâia cu blândeţe, îmi pieptăna blăniţa şi cu un oftat lung mi-a luat ocelarii şi m-a sărutat pe frunte.

-       Of dragul meu, mai este timp, eşti aşa schimbat, ai devenit puternic şi neînfricat, sunt atât de mândră de tine.

-         Şi eu sunt mândru de tine mamă !

-         Noapte bună Glup!

-         Noapte bună mamă !

         În acea noapte am visat cum călătoream prin lume, vedeam munţii, oraşele mari, oceanele şi mările, mijloace de transport impresionante, deşertul, jungla, animale înfiorătoare, mi-au apărut în vis şi noii mei prieteni.

-         Poate ne vom reîntâlni într-o bună zi ! a spus Glup în somn.

Sfârşit !

Autor: Camelia Bîrsan