miercuri, 23 iulie 2014

Nemulţumirile girafei Aanuka



Micuţa girafă Aanuka trăieşte împreună cu familia ei numeroasă în savana africană. Intr-o zi Aanuka veni foarte tristă de la joacă şi o întrebă pe mama sa:
        -       Mamă, de ce noi girafele suntem atât de urâte?
      -   De ce spui asta Aanuka? întrebă puţin nedumerită mama.
 -     Avem gâtul aşa lung şi picioarele parcă nu se mai termină, aş vrea să fiu alt animal mamă, mereu gazelele, antilopele şi zebrele râd de mine, mă batjocoresc pentru felul în care arăt, ba mai mult când ne jucăm de-a v-aţi ascunselea ele mă găsesc foarte uşor deoarece eu nu mă pot piti din cauza înălţimii.
    -   Nu fi tristă draga mea, într-o bună zi vei fi mulţumită de tine şi îţi vei da seama şi de avantajele noastre, ale girafelor, spuse mama.
-          Nu prea cred, dacă aş putea, chiar mâine mi-aş schimba înfăţişarea şi cu siguranţă aş
fi mult mai plăcută pentru cei din jur, spuse plină de tristeţe Aanuka.
-          Nu înfăţişarea ne face plăcuţi sau neplăcuţi celor din jur, vei mai creşte şi vei înţelege
acest lucru, adăugă mama în speranţa că o va îndupleca puţin pe copila ei.
Din nefericire tachinările prietenilor ei au continuat zile în şir iar Aanuka devenea tot mai tristă, mai singuratică şi mai dornică să schimbe ceva la înfăţişarea ei.
            A trecut aproape un an şi niciun strop de ploaie nu a mai cazut în savană, era o secetă îngrozitoare, toate animalele sufereau din cauza lipsei apei şi a hranei. Iarba se uscase de tot iar zebrele, antilopele şi gazelele şi celelalte animale sufereau foarte tare de foame.
            Aanuka, nu se mai juca demult cu celelalte animale, evita astfel să fie ţinta batjocorii lor, se obişnuise să le privească din apropiere.
Într-o zi, pe când celelalte animale se jucau în grup, Aanuka îşi pierdea timpul mâncând frunze proaspete dintr-un baobab. Dintre toate animalele din savană girafele erau privilegiate, ele erau singurele care nu sufereau de foame, ele puteau cu ajutorul gâtului lor lung să mănânce frunze chiar şi din cei mai înalţi copaci. 
 La un moment dat Aanuka fu zărită de o gazelă care s-a ascuns în apropiere.
-          Ce norocoasă eşti! spuse gazela, încet să n-o audă ceilalţi.
-          Eu? De ce crezi asta? întrebă mirată Aanuka.
-          Pentru că ai aşa gât lung, spuse gazela.
-          Îţi baţi joc de mine, nu-i aşa? spuse Aanuka supărată.
-          Ba deloc, păi în timp ce noi suferim de foame tu poţi să te hrăneşti foarte bine direct
din copaci, nouă părinţii ne dau cu porţia să ne ajungă proviziile până când va veni ploaia, iar tu mănânci la discreţie, prin urmare tu eşti o norocoasă.
-          Chiar? Poate ai dreptate! Aşa e! Sunt o norocoasă, niciodată nu m-am gândit la asta!
Aş putea să vă ajut! exclamă încântată Aanuka. Am să culeg frunze pentru voi toţi în fiecare zi până când problema se va rezolva.
-          Vei face asta pentru noi? întrebă parcă neîncrezătoare gazela.
-       Cu mare bucurie! Pot fi folositoare, îmi place să ajut, du-te degrabă şi cheamă-i pe toţi aici pentru prima masă.
-          Am plecat!
-    Câtă dreptate avea mama, acum înţeleg totul şi sunt atât de fericită, vreau  să rămân pentru  totdeauna girafă. 


 Autor: Camelia Bîrsan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raporteaza orice incalcare a drepturilor de autor!