luni, 14 decembrie 2015

LEGENDA BRADULUI DE CRĂCIUN



Se spune că demult tare, trăia la marginea unui sat, un ţăran sărac care avea o droaie de copii pe care îi creştea singur deoarece soţia lui s-a prăpădit la naşterea ultimului copil. Erau tare sărmani şi se descurcau cum puteau, în special muncind pe la cei bogaţi.
           Într-o iarnă tare friguroasă, aproape de Crăciun, ţăranul a rămas fără lemne de foc. Zăpada era mare iar de mers în pădure nici nu se punea problema. Era imposibil să ajungi în pădure. Aşa că omul a cugetat ce a cugetat apoi s-a hotărât să taie nucul cel mare din curte. Tare i-a fost milă să-l taie că era umbros vara, copii se jucau în căsuţa construită în el iar nucile le foloseau pentru cozonac iarna. Negăsind altă soluţie şi-a dus la îndeplinire planul.
       Când au venit copiii de la săniuş, nu le-a venit să creadă isprava părintelui lor. Toţi s-au pus pe plâns acuzându-şi tatăl că le-a distrus locul de joacă al copilăriei lor.
         -  Cum ai putut tată? Acolo aveam căsuţa noastră, toată vara ne bucuram de ea, era nucul nostru drag. Acum unde ne vom juca!?
         - Dragii tatei dar ce puteam face?
        - Orice, numai să nu-l tai!
Ţăranul nostru nu a putut închide un ochi toată noaptea. Aveau dreptate copiii, erau sărmani şi nu aveau jucării deloc, singura distracţie a lor era nucul. Ar fi putut să mai împrumute din sat nişte lemne până după Crăciun.
          - Acum ce să fac? Nu pot da timpul înapoi.
Aşa că a început să se roage pentru o minune care să le bucure Craciunul copilaşilor lui.
      Legenda spune că un înger al Domnului tocmai trecea pe acolo, auzind rugile ţăranului i s-a făcut milă de el şi de sărmanii copilaşi, s-a dus în pădure, a luat un brăduţ, a cules câteva stele de pe cer cu care l-a împodobit frumos, apoi l-a aşezat în curtea familiei sărmane.
      Dimineaţa, copiilor şi tatălui lor nu le venea să creadă ceea ce vedeau. Bradul era atât de frumos, de îţi lua ochii. Strălucea mândru în curtea ţăranului. Copii s-au luat de mâini şi au pornit să dănţuiască în jurul lui. Erau tare fericiţi, atât de fericiţi că au uitat pe loc de nucul lor.
       Toţi sătenii au venit să vadă minunăţia înfăptuită în ajunul Crăciunului în curtea sărmanului ţăran.
       Legenda spune că de atunci toţi locuitorii din acel sat au împodobit brad de Crăciun pentru bucuria copiilor lor iar vestea s-a dus şi mai departe, peste mări şi ţări.   


Autor: Camelia Bîrsan