sâmbătă, 5 septembrie 2015

CREIOANE COLORATE






        Mihai şi-a pregătit ghiozdanul şi hăinuţele, s-a pus mai devreme în pat decât de obicei, ca să fie odihnit pentru prima zi de şcoală din viaţa lui. Gândurile nu-i dădeau pace iar somnul se lăsa aşteptat. Oare cum va fi la şcoală? Cum vor fi colegii? Dar doamna învăţătoare? Mă voi descurca oare? Cum va fi …, oare cum va fi…?
De cum a adormit, un foşnet s-a auzit dinspre ghiozdanul cel nou al lui Mihai. Şi ce să vezi? Creioanele colorate din penarul cel nou al lui Mihai, au pornit o conversaţie interesantă. 
-   Of, mai bine nu începea şcoala asta! se lamentă creionul negru. Era aşa bine în vacanţă! Toată ziua stăteam lungite pe covoare! Doar din când în când mai făceam şi noi ceva. De acum ne va pune serios la treabă!
-    Aşa e frate! Am auzit că la şcoală o să ne rupă vârfurile, ascuţitoarele ne vor ascuţi mereu iar noi vom ajunge din ce în ce mai mici, nişte pitici, spuse smiorcăindu-se creionul gri.
-    Şi se spune că ne pierd prin băncile acelea întunecoase sau ne scapă pe jos şi vom fi călcate în picioare de copii zburdalnici, adăugă cu glasul stins creionul maro.
-    Da! Şi fac schimburi între ei iar apoi nu ne mai recuperează, rămânem prin alte penare iar creioanele gazde îşi bat joc de noi, spuse şi creionul violet.
-    Hei, ce vă mai ştiţi voi plânge, mereu faceţi asta, doar la dezastre vă gândiţi! Niciunul nu spune ce avantaje vom avea, câte vom avea de câştigat! Doar părţile mai puţin plăcute le vedeţi întotdeauna! spuse intrigat creionul verde.
-    Chiar aşa! Gândiţi-vă câţi prieteni noi ne vom face, spuse creionul albastru.
-    Sau câte lucruri interesante vom învăţa de la noii noştri prieteni, spuse şi creionul roşu.
-    Dar câte imagini noi vom colora? Fluturi, flori, animale de pretutindeni, castele, peisaje exotice, maşini şi oraşe uriaşe. Pun pariu că la asta nu v-aţi gândit! Vom fi puse în valoare! spuse şi creionul portocaliu.
-   Sau câte jocuri noi vom juca! spuse cu convingere creionul galben. Am auzit că vom trece prin nişte labirinturi şi vom unii puncte pentru a crea imagini frumoase pentru copii, continuă el.
-      Şi vom colabora, vom fi uniţi, vom fi ca într-o familie! Când Mihai va avea de desenat un peisaj, toţi vom fi acolo să-l ajutăm! spuse calm creionul alb.
-     Haideţi să ne bucurăm, dimineaţă vom păşi pe un tărâm magic, totul va fi bine, şcoala este un loc perfect pentru noi, un loc în care se învaţă multe lucruri folositoare şi în care se trăiesc momente unice şi speciale, nemaiîntâlnite în altă parte, spuse plin de entuziasm creionul roz. Eu abia aştept!
-    Aveţi dreptate, aşa este, la părţile bune nu prea ne-am gândit, am tras concluzii pripite, spuse puţin încurcat creionul negru, cel care pornise toată discuţia.
Dimineaţă în drum spre şcoală, Mihai îi spuse mamei:
-         Mamă, am avut un vis tare ciudat azi noapte, se făcea că creioanele mele colorate din penarul cel nou au avut o discuţie interesantă, dar nu mai ţin minte despre ce vorbeau.
-         Despre ce ar putea vorbi nişte creioane? A fost doar un vis!
-         Ştii ce mamă? Cred că îmi va plăcea la şcoală.
-         Sunt convinsă dragul meu, şcoala este un loc magic!
-         Cred că am mai auzit asta undeva! spuse surprins Mihai.



Autor: Camelia Bîrsan




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raporteaza orice incalcare a drepturilor de autor!