marți, 7 august 2018

BROSKI – BROSCUŢA RELAXATĂ (tehnici de mindfulness)

   
desen: Amalia Florina Gheți
         
Recomandări generale
Probleme care pot fi discutate: gestionarea stresului, probleme de adaptare, 
fobii specifice, teama de necunoscut, depășirea obstacolelor.
Vârsta: școlară mică, cls. V-VI.
Aplicare: individual, în grup, colectiv.
Aplicată de: cadru didactic, consilier școlar, psiholog, părinte.

                
                Peştişorul Fiși se plimba agitat, fără nicio ţintă prin apa străvezie a lacului, bombănind și oftând fără încetare.  
                - Of Doamne, ce frică îmi este! Dacă mă va prinde o undiţă? Dacă un peşte mai mare mă va mânca? Dacă va seca lacul și mă voi usca la soare ca un burete?
          Cu cât se gândea mai mult la aceste lucruri, cu atât devenea mai agitat şi mai tulburat.
               - Ce viaţă tristă, mereu să fiu în alertă şi neliniştit! Ce n-aş da să fiu un alt animal, unul mare și puternic, un rechin sau o balenă, sau măcar o caracatiţă, sigur ar fi mult mai bine, nimeni şi nimic nu m-ar mai speria.
          Corpul îi devenea tot mai încordat, respiraţia devenea mai grea, coada i se mişca într-un ritm ameţitor, iar ochii erau şi mai măriți decât de obicei. 
            -  Cred că o să îmi explodeze branhiile, nu mai suport, oare unde să mă ascund? Mai bine mă ascund în păpuriş! Of, nu... acolo vin raţele sălbatice, ...dacă mă mănâncă? Mai bine să mă ascund sub pietre! ...Nu e o idee bună, acolo stau la pândă peştii răpitori! Ce să fac? Încotro să o iau?
         Cum se plimba agitat de ici colo, zări o broscuţă care stătea nemișcată pe o frunză mare de nufăr. Curiosul Fiși veni mai aproape de ea, dar broscuţa nu se mişca deloc, avea ochii pe jumătate închişi şi părea că este foarte concentrată la ceva anume, nici măcar nu părea că îl observase.
           - Hei! Broscuţă? strigă peştişorul. Dar broscuţa nu dădea semne că îl vede.  
-  Oare ce face? Ei nu îi este teamă că va fi prinsă? O strigă din nou, dar nu primi niciun răspuns.
    Curios din fire, stătu așa zgâit în fața ei, iar la un moment dat broscuţa l-a observat.
 - Salut, eu sunt Fiși! Tu cum poţi sta atât de relaxată fără să îți pese că ai putea fi mâncată de vie?
 - Salut! Eu sunt Broski! Nu pot să spun că mie nu îmi este teamă niciodată, doar că pot să trăiesc fără să mă gândesc mereu la asta.
 - Şi cum faci? Te rog ajută-mă, eu sunt în alertă şi stresat tot timpul. Vreau să fiu și eu mai relaxat!
 - Eu folosesc o tehnică chiar simplă. Ideea e că trebuie să fii atent ca o broscuţă. Noi broscuțele suntem în general foarte atente la tot ce e în jurul nostru. O broascuţă alege să nu reacţioneze pe loc. Ea stă liniştita şi respiră în loc să-şi consume energia şi să se lase purtată de ideile care-i vin în minte. Broascuţa stă liniştită în timp ce respiră! Ai putea învăța şi tu să fii atent la felul în care respiri, la felul în care îţi concentrezi atenţia pe respiraţie şi la tot ce e în jurul tău. Închizi ochii şi vizualizezi cum îţi intră aerul în branhii, cum se umflă şi cum îl scoţi apoi afară.
-  A, nu pot asta, eu nu pot închide ochii, nu am pleoape, ai uitat?
-  Nu e nici o problemă, poţi să faci asta şi cu ochii deschişi!
-  Doar atât trebuie să fac?
-  A, nu, mai e ceva! încearcă să fii atent la sunetele de pe lac, la mirosurile diverse de aici, la culorile plantelor sau a cerului, nu trebuie să le analizezi dacă îţi plac sau nu, ci doar să fii conştient de ele.
-  Și dacă îmi vin din nou gândurile rele în minte?
-  Trebuie să le laşi să vină şi să plece, nu trebuie să te străduieşti să le opreşti, doar le saluţi în mintea ta şi le dai drumul, spui ,,Salut gând, ...la revedere gând”.
          -   Cât timp ar trebui să fac aceste exerciţii?
          -   Cât de mult poţi, ar fi bine în fiecare zi şi de câte ori te simţi agitat. Eu fac aceste exerciţii şi atunci când mănânc, sunt atent la gustul mâncării, la culoare, la cum arată, la sunetul pe care îl fac când mestec. M-am obișnuit să trăiesc aşa și sunt mereu relaxată. Până la urmă depinde de noi să alegem cum să ne simțim.  
          -  Tu mereu ai ştiut aceste trucuri? 
         -  Nu, am învăţat şi eu de la mama mea! Când eram copil, eram la fel ca şi tine, mereu în alertă şi mereu stresat.  
          - Voi începe chiar de azi! Îţi mulţumesc pentru sfaturi! 
          - Nu uita niciodată că depinde doar de tine!    

Întrebări 
Care sunt personajele poveștii?
Crezi că li se întâmplă uneori și copiilor să fie agitați la fel ca peștișorul Fiși? 
În ce situații/ contexte se întâmplă acest lucru? 
Îți amintești ultima dată când ți-a fost teamă de ceva sau când te-a neliniștit 
ceva?
Ce ai simțit? La ce te-ai gândit? Ce ai făcut?
Cum puteai aborda altfel situația în care te-ai găsit?

Autor: prof. consilier școalar Camelia Bîrsan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raporteaza orice incalcare a drepturilor de autor!