Puiul de Vânt şi Zmeul Colorat

Zmeul Colorat stătea intins pe iarbă de câteva zile, toţi îl abandonaseră, dar nu era trist, măcar aşa se mai odihnea şi el. Era un zmeu adus din străinătate, foarte frumos colorat, avea pictate buburuze şi fluturi pe spate iar coada, coada era puzderie de culori, plină de funde, fiecare de altă culoare, părea că este desprins dintr-un curcubeu.

-       Hei, ce faci? Vrei să te joci cu mine?

-       Cine eşti? Nu te văd! Unde te-ai ascuns? întrebă nedumerit zmeul.

-      Sunt chiar aici lângă tine! Eu sunt Puiul de Vânt! Mă vezi acum? întrebă curios Puiul de Vânt.

-      Mai bine zis te simt! Vrei să ne jucăm? Ce bine! M-am odihnit destul, hai la joacă!

Puiul de Vânt începu să sufle încetişor iar zmeul urca încet, încet, apoi a început să sufle mai tare şi să-l poarte în toate direcţiile deasupra curţii.

-         Iuhuu! Mai vreau! chiuia zmeul încântat.

-         Acum vino să îţi arăt împrejurimile! spuse  Puiul de Vânt.

-      Vreau să mă duci şi mai departe, du-mă te rog până la pădure, demult îmi doresc să o văd de aproape, am auzit că e foarte frumoasă.

Puiul de Vânt suflă mai tare iar zmeul urcă mai sus şi luă direcţia înspre pădure. În drumul spre pădure cei doi se jucau, râdeau, Puiul de Vânt sulfa încetişor iar zmeul se apropia de pământ după care sulfa mai tare iar zmeul urca, apoi iar îl lăsa să coboare şi tot aşa. Era mare veselie şi cei doi se simţeau minunat.

            Un vânt mai mare privea de departe la jocul celor doi. Deranjat de buna dispoziţie şi invidios pe Puiul de Vânt pentru că îşi găsise un prieten nou, a început să sufle cu putere către zmeu. ,,Vă stric eu jocul, gălăgioşilor, o să regretaţi că m-aţi cunoscut!” îşi spuse vântul cel mare în gând şi suflă cu putere spre cei doi.

-      Hei, de ce sufli aşa tare, ce te-a apucat? Nu-mi place! Opreşte-te! protestă zmeul.

-          Dar nu eu am suflat! spuse puţin speriat Puiul de Vânt.

-          Atunci cine? întrebă Zmeul Colorat.

Nu mai avu timp să-i răspundă că o rafală puternică îl aruncă pe zmeu la pământ după care îl urcă deasupra pădurii, era ameţit de-a-binelea iar coada i se încurcase într-un copac mai înalt şi rămase agăţat acolo sus.

,,Ha, ha, ha, aşa îţi trebuie zmeu nesuferit”, şi-a spus vântul cel mare şi se amuza copios de neputinţa celor doi

-     Eşti bine zmeule? Un vânt mai mare a făcut asta, cred că e invidios, el este un singuratic, nemulţumit mereu, nu are prieteni, spuse Puiul de Vânt.

-      Te rog ajută-mă să cobor de aici şi du-mă acasă! imploră Zmeul Colorat.

-      Dar am nevoie de ajutor, nu voi reuşi singur, spuse întristat Puiul de Vânt.

-     Am o idee, hai să-i cerem vântului cel mare ajutor, el este mare şi ne poate ajuta, spuse zmeul.

-        Nu e o idee bună, nu o va face, e rău şi invidios!

-      Şi ce ne costă, nu avem altă soluţie, poate dacă îi cerem frumos ajutorul va veni, încerc eu, spuse plin de speranţă Zmeul Colorat.

-       Hei prietene, poţi veni te rugăm să ne dai o mână de ajutor? Am putea să ne jucăm toţi trei după aceea, poate am deveni prieteni, ei ce zici?

-        Lăsaţi-mă în pace gălăgioşilor, nu vă ajut, nu am nevoie de prietenia voastră! tună cu vocea sa groasă vântul cel mare.

-        La ce te ajută să te comporţi aşa, eşti mereu singur şi trist! spuse şi Puiul de Vânt.

-       Dar sunt puternic, cel mai puternic! spuse cu înfumurare vântul cel mare.

-      Puternici sunt doar cei care au prieteni,  doar cei care oferă ajutor, doar cei care sunt veseli, puterea ta ,,te ajută” doar să-i înfricoşezi pe ceilalţi, să te urască toţi, aşa niciodată nu îţi vei face prieteni adevăraţi, poate doar pentru moment, îţi vor fi prieteni de teamă, spuse înflăcărat zmeul.

-    Deci ce te costă să ne ajuţi? Îţi spun eu…nimic, doar vei avea de câştigat! adăugă Puiul de Vânt.

-       Ce voi câştiga? întrebă vântul cel mare.

-     Vei câştiga prieteni noi, vei câştiga ore de joacă, vei câştiga puţină fericire, spuse şi zmeul.

-      Păi nu ştiu, chiar credeţi că putem deveni prieteni, poate vreţi doar să mă trageţi pe sfoară? spuse nedumerit vântul cel mare.

-    Noi suntem sinceri cu tine şi chiar dacă ne-ai stricat jocul noi te-am iertat şi credem că eşti un vânt bun, care poate oferi mai mult, spuse Puiul de Vânt.

-       Bine, vă ajut, hai să fim prieteni!

        Împreună l-au desfăcut pe Zmeul Colorat dintre crengile în care era agăţat iar apoi a început joaca. 
       Acum era multă veselie pe pajiştea de la marginea pădurii.

 Autor: Camelia Bîrsan