Poveştile mele

       Noua mea preocupare a început odată cu primele poveşti spuse sau citite lui Tudor, a urmat o perioada în care mi-am pus creativitatea şi imaginaţia la mare încercare, împrovizând şi inventând poveşti cum cred că majoritatea părinţilor o fac, apoi am mers mai departe şi am început să scriu... o poveste, special pentru el, pentru Tudor, el fiind doza mea zilnică de inspiraţie. Apoi nu m-am mulţumit cu atât şi m-am gândit să o arăt şi altora că deh...să nu rămână doar într-un sertar(folder), puţini dintre prietenii mei ştiu despre această “idilă” a mea.
       Am început cu schiţe de poveşti terapeutice pe care le folosesc în activitatea mea apoi mi-a venit ideea cu Glup hârciogul şi trei zile am scris şi zic eu a ieşit bine, aşa pentru un începător, doar că mai nou din lipsă de timp nu pot continua povestea şi nici scrie altele pe care le am cam demultişor în minte.
       Poveste hârciogului Glup este o poveste care curge bine narativ şi povesteşte cu talent, personajele sunt simpatice, iar peripeţiile coerente, îmi este foarte dragă iar copilul meu o adoră.