Cum poţi stimula inteligenţa copilului tău!

LEGENDA COPILĂRIEI

 O veche legendă spune că demult, tare demult, pe întreg pământul era un singur ţinut locuit, acest ţinut se numea COPILĂRIA şi nu a putut fi localizat niciodată până în prezent.

     În acest ţinut locuiau doar copii, mari şi mici, lipsiţi de griji şi de probleme. Cât era ziua de lungă se jucau, cântau, dansau, mâncau îngheţată, se zbenguiau şi niciodată nu oboseau. Erau tare fericiţi şi nu îşi imaginau viaţa altfel, asta până într-o zi când totul s-a schimbat.

     O vrăjitoare malefică, invidioasă și deranjată de bucuria şi veselia copiilor, a venit în ţinutul lor şi i-a blestemat zicând:

  - Vă blestem să creşteţi mari! Niciodată să nu mai fiţi atât de fericiţi cum sunteţi acum. Vă voi lăsa câţiva ani să fiţi copii, apoi vă voi transforma în nişte ciudaţi rebeli şi răzvrătiţi, după care vă voi da multe griji şi responsabilităţi, iar către sfârşitul vieţii voastre vă voi aduce puţină neputinţă. 

 - Eşti nedreaptă şi rea! au strigat într-un glas copiii.

    Vrăjitoarea nu s-a lăsat însă înduplecată nici de lacrimile copiilor, nici de rugăminţile lor. Când a dat să plece o fetiţă cu nişte ochi mari şi negri s-a pus în genunchi în faţa ei şi a spus: 

  - În numele Copilăriei, te rog să ai puţină milă de noi, copiii!

  -  Uite, pentru că am fost odată şi eu o zână bună, vă voi lăsa o singură portiţă de scăpare…, veţi putea fi la fel de fericiţi ca  acum, doar cei care veţi iubi cu adevărat, doar cei care îi veţi iubi necondiţionat pe cei de lângă voi, cei care veţi fi recunoscători față de tot ceea ce veţi avea, iar toţi ceilalţi veţi trăi o viaţă nefericită!

  Acestea fiind spuse, vrăjitoarea se făcu nevăzută şi niciodată nu şi-a mai făcut apariţia în ţinutul COPILĂRIA.

Din nefericire lucrurile au rămas pentru totdeauna aşa cum le-a schimbat vrăjitoarea. Din fericire portiţa de scăpare există şi acum. Aşadar haideţi să profităm din plin, să iubim şi să fim mereu recunoscători fiecare față de tot ceea ce am primit, față de tot ceea ce avem, față de toți oamenii dragi nouă!

La mulți ani tuturor copiilor și tuturor celor care au fost odată copii!

Autor:

Camelia Bîrsan

        

         

            

MAGICIANUL ALFREDO

 Alfredo era un magician adorat de toţi copiii, săptămânal dădea spectacole pentru ei în sala de spectacole din centrul oraşului. De-a lungul timpului şi-a perfecţionat numerele de magie, dar cele mai cerute şi aplaudate de copii erau numerele cu porumbei şi cel cu iepuraşul scos din pălărie.

Era duminică dimineaţa, peste două ore începea un nou spectacol pentru copii. Alfredo s-a dus ca de obicei să hrănească porumbeii şi să-i pregătească pentru spectacol, dar când a deschis uşa coteţului în care ţinea porumbeii nu-i veni să creadă… nici urmă de porumbei.

      - Nu pot să cred, unde s-au dus? Precis cineva le-a deschis uşa! Acum ce fac, mai sunt doar două ore până la spectacol, biletele sunt toate vândute… Ce mă fac?

Alarmat, s-a dus să pregătească iepuraşul pentru spectacol, dar când deschise cuşca rămase încremenit, iepuraşul era lungit pe podea, era foarte bolnav, abia dacă mai respira.

      - Iepuraş, te rog ridică-te, porumbeii au zburat, tu eşti singura mea salvare, ştii că avem spectacol şi mai ştii că Alfredo niciodată nu şi-a dezamăgit spectatorii. Te implor iepuraş! Dar iepuraşul nu putea nici măcar să-şi mişte lăbuţa.

          - Voi căuta un doctor, însă acum… vai ce mă fac! Cum mă voi prezenta în faţa copiilor? Cred că ar fi mai bine să îmi fac bagajele şi să plec departe… ,dar cum să plec…, ce vor spune toţi…?  Şi mai sunt doar două ore! Este absolut îngrozitor ceea ce mi se întâmplă! Sunt pierdut, de numele meu se va alege praful! se văită magicianul.

     Era atât de trist cum nu mai fusese demult, s-a aşezat în genunchi în faţă cuştii iepuraşului şi cu capul în mâini a rămas aşa, uitat, o jumătate de oră. 

       -  Dar stai! Nu e totul pierdut! Trebuie să existe o soluţie, dacă stau aici, și mă tângui, nu se va schimba nimic, trebuie să mă gândesc la ceva pentru spectacol, doar sunt magician! A spus plin de încredere Alfredo.

            A intrat val-vârtej în casă şi s-a năpustit la lada în care îşi ţinea cele necesare pentru spectacol. A răsturnat totul pe podea, dar din păcate nimic nu era potrivit pentru un spectacol de magie oferit copiilor, însă nu s-a mai lăsat pradă disperării.

          - Hai Alfredo, gândeşte-te la ceva! Ce le place copiilor…hmmm?... Asta e! Am găsit! Sunt Alfredo Magicianul şi sunt salvat! 

..........................................................................................................................................................

-               -  Alfredo! Alfredo! Alfredo!

          Toată sala vuia, aplauzele nu mai conteneau, în câteva secunde cortina se va ridica, dar acum Alfredo era liniştit, ştia că va fi bine, la începuturile carierei era foarte apreciat acest număr, dar pe parcurs renunţase la el.

           -  Bună seara copii! Bună seara părinţi și bunici! Azi vă voi prezenta altceva, ceva diferit de ceea ce aţi văzut până acum la spectacolele lui Alfredo, un număr nou nouţ, ia să vedem ghiceşte cineva?

            -    Este vorba despre.... (Intrebare pentru copil: Care crezi că a fost soluţia găsită de magicianul Alfredo? aici copilul va prezenta opţiunea personală, încurajați copilul să propună cât mai multe soluții. Succes!) ……....................................................................................................................................................………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

      -  Doamnelor şi domnilor, în seara aceasta, pun pariu, copiii nu se vor mişca din scaune. Un ropot de aplauze a făcut ca sala să vuiască.

      Spectacolul a durat o oră iar copiii au fost foarte încântaţi de noul spectacol al lui Alfredo.           

Alfredo a plecat acasă mulţumit, reuşise să ducă la bun sfârşit spectacolul! Acest număr a ieşit mai bine decât se aşteptase. 

- Acum mă pot ocupa de iepuraş şi de găsirea porumbeilor. Ce zi plină de întâmplări interesante!

P.S. Iniţial povestioara a avut un final scris, dar copilul meu nu a fost prea încântat şi m-a întrebat dacă poate să găsească o altă soluţie pentru Alfredo, astfel mi-a venit ideea de a lăsa la latitudinea fiecărui copil să încheie povestea într-un mod cât mai personal şi creativ! Succes!

Autor:

Camelia Bîrsan

ARTĂ, nu glumă ! Şi aşa ne petrecem noi timpul liber!

Oiţă la păscut(din discuri demachiante)

urs polar pe iceberg

om de zapada cu picioare ca să poată umbla

idee de la (Castelino -club pt copii -Timişoara)

Scut cu blazonul familiei pt. neînfricatul cavaler

maşină de epocă

primavara

Fluturaş 

colaj 

 Elefănţel 

CADOUL POTRIVIT PENTRU MAMA

         

  -    De ce stai singur aici băieţel? Întrebă iepuraşul curios.

          -    Păi  nu pot să mă întorc acasă până când găsesc cel mai potrivit cadou pentru mama mea. Ştii mâine este 8 Martie, e ziua mamei şi vreau să-i fac o surpriză dar nu ştiu ce…, mă poţi ajuta iepuraşule?

        -    Eu nu mă prea pricep la cadouri, ultima dată i-am dăruit mamei mele o tartă de morcovi, crezi că mamei tale i-ar plăcea?

        -  A! nu prea cred, nu e ceea ce caut, spuse băieţelul supărat.

        -  Dar stai, am o idee, ştiu cine ne poate ajuta, vino băieţel.

         Au plecat amândoi la drum şi s-au oprit după câteva minute de mers la scorbura unui copac, iepuraşul a bătut la uşă discret. In uşă s-a ivit o vulpe roşcovană foarte cochetă.

        - Hei, ce mi-ai adus iepuraşule? se încruntă puţin vulpea.

       - Acest baieţel caută cel mai potrivit cadou pentru mama lui, m-am gândit că l-ai putea ajuta, tu eşti aşa isteaţă! spuse iepuraşul să o îmbuneze pe vulpiţă.

        - Păi chiar sunt, eu cred că cel mai potrivit cadou ar fi…, un şirag de mărgele spuse triumfătoare vulpea.

       -  Oh, mă tem că nu este ceea ce caut, mama are atâtea mărgele acasă, îi plac într-adevăr dar nu, nu mărgele, vreau altceva pentru mămica mea, spuse necăjit băieţelul.

      -  Stai aşa, ştiu cine ne-ar putea ajuta, veniţi după mine, vom ajunge îndată, spuse vulpea în timp ce închidea uşa vizuinii. Să mergem după aceste urme! Sunt urmele căprioarei, am văzut-o trecând mai devreme pe aici, precis paşte în poieniţă, spuse vulpea.

          Toţi trei au luat-o pe urmele căprioarei şi au găsit-o nu peste mult timp în poieniţă.   
       -  Bună ziua căprioară, spuse vulpea.

       -  Bună să vă fie inima prieteni, se pare că doriţi să ne jucăm.

       - Nu chiar, acest băieţel vrea să-i ofere un cadou mamei sale şi nu ştie care ar fi cel mai potrivit cadou, îl poţi ajuta? Întrebă vulpea roşcovană.

      - Un cadou, desigur, mamei mele i-am cumpărat odată o cărticică şi a fost foarte încântată, ce crezi băieţel, mămica ta ar fi?

       - Ce idee grozavă, o carte! Ii plac cărţile grozav de mult, sigur s-ar bucura…dar…oh, nu cred că e totuşi cel mai potrivit cadou, mama cumpără cărţi mereu, eu vreau să-i ofer ceva special, vreau altceva, ceva…ceva… nu ştiu ce spuse trist băieţelul.

       -  Nu te întrista, te vom ajuta spuse căprioara, am nişte prietene minunate care locuiesc în apropiere, veniţi după mine sigur ne vor ajuta, ele ştiu multe lucruri. Veniţi prieteni! spuse căprioara care porni sprintenă la vale cu tot alaiul după ea.

      - E cineva acasă? strigă căprioara când au ajuns sub un copac uriaş. O veveriţă îşi iţi capul din scorbură, apoi încă una.

       -  Bună sprintenă căprioară, ce de musafiri ne-ai adus! Vă putem ajuta cu ceva, întrebară deodată veveriţele.

        -   Acest băieţel doreşte să-i facă o surpriză mamei de ziua ei şi nu ştie ce, vrea ceva mai special, ce ziceţi, aveţi vreo idee? 
         -    Eu cred că cel mai potrivit şi delicios cadou ar fi o ciocolată plină, plină cu alune spuse una dintre veveriţe iar cealaltă o aprobă imediat.

        -   Ar fi un cadou delicios, într-adevăr,  dar totuşi nu e cel mai potrivit pentru mama mea! spuse deznădăjduit băiețelul. Cred că nu voi reuşi să găsesc nimic până mâine, se pare că nimeni nu mă poate ajuta. 
        - Dar stai, vom merge împreună până la bufniţă, ea este cea mai înţeleaptă şi cu siguranţă va ştii să te îndrume, locuieşte singură în apropiere, veniţi după noi.

        Veveriţele au început să ţopăie înaintea grupului, iepuraşul, vulpea, căprioara şi băieţelul le urmau în tăcere. “Sper să mă ajute bufniţa, vreau să fie un cadou special la fel ca şi mama mea”, îşi spunea băieţelul în gând în timp ce îşi urma noii prieteni.

-      -  Doamnă Bufniţă, sunteţi acasă? strigă una dintre veveriţe sub un copac uscat.

        -  Hei cine îmi strică somnul? întrebă morocănoasă bufniţa.

-      -  Suntem noi veveriţele împreună cu prietenii noştri, avem nevoie de ajutorul tău, vino până jos te rugăm.

        -  Cum vă pot ajuta eu? întrebă bufniţa. 

        -  Acest băieţel caută cel mai potrivit cadou pentru mama sa, ideile noastre se pare că nu sunt cele mai bune  aşa că am venit la tine. 

       - Hm, un cadou zici, pentru mama ta? Spune-mi te rog băieţel cum este mama ta, întrebă bufniţa în timp ce îşi potrivea ochelarii pe nas.

        -  Mama mea e cea mai bună mamă, cea mai iubitoare, cea mai frumoasă, este înţelegătoare,  generoasă,  harnică, curajoasă, puternică, mă învaţă multe lucruri minunate, mama este …este minunată, este sacrificiu, este bunătate, este iubirea infinită, aşa e mama mea şi vezi tu, de aceea vreau un cadou special.

       -  Am înţeles! Uite băieţel care e cel mai potrivit cadou, vei merge şi vei culege un bucheţel de flori, nu contează de care flori, doar să fie culese de tine, mâine când te vei trezi îi vei spune toate lucrurile pe care mi le-ai spus mie despre EA din tot sufleţelul tău, o vei îmbrăţişa cu drag şi dacă vrei îi poţi cânta un cântecel despre ea, despre mămica ta, spuse bufniţa înţeleaptă. 

      -  Şi crezi că va fi de ajuns doar atât? Ajunge doar să-i spun cât de mult înseamnă pentru mine? întrebă băieţelul.

     -  Mamelor asta le place cel mai mult. Crede-mă, este cel mai potrivit cadou pentru această zi dragul meu, obiecte îşi pot cumpăra şi singure. Vei vedea mâine!  
      -  Dragă bufniţă, eşti atât de înţeleaptă spuse veveriţele.

      -  Vă mulţumesc tuturor pentru ajutor. Cu siguranţă mâine va fi o zi minunată iar mama mea va fi cea mai fericită mămică.

Autor: Camelia Bîrsan