Furnicuța Tanța cea neliniștită și îngrijorată

Într-o după masă, rămasă singură în mușuroi, am fost cuprinsă de o stare de agitație și neliniște, îmi spuneam: Dacă va intra cineva în mușuroi? Dacă vine Furni-Monstrul? Dacă este cineva ascuns pe undeva aici? Dacă mă duce cineva departe? Mama îmi spunea mereu că sunt în siguranță, că în satul nostru nu sunt furnici roșii și rele ca și în alte părți, nici alte amenințări insectivore, dar degeaba, eu tot la asta mă gândeam și pace.

Era liniște în camera mea, eu stăteam ghemuită și speriată pe pat parcă în așteptarea Furni-Monstrului când deodată aud o voce pițigăiată care mă strigă.

-       Hei, Tanța, eu sunt! Aici sus!

Eu, paralizată de frică nici nu puteam să îmi deschid gura, inima îmi bătea să îmi rupă pieptul iar picioarele erau moi ca plastilina. Am stat așa înțepenită câteva secunde după care cu un glas stins, întreb:

-       Unde aici? Cine ești? Pleacă, lasă-mă în pace!

-       Sunt eu, mintea ta!

-       Mintea mea! Cum adică mintea mea?

-      Exact cum ai auzit! De o vreme mă pregătesc să vin la tine să purtăm o discuție doar noi două. Uite ce e, deja m-am săturat să tot fiu pusă în alertă, să fiu mereu speriată și agitată. Te rog încetează! M-ai învățat tare prost, vreau să plec și eu în vacanță, să mă relaxez, dar nu pot pentru că TU imediat mă chemi. Ești așa enervantă, TU cu gândurile tale mereu îngrijorate. Ai putea fi și tu odată drăguță și prietenoasă?

-       Dar eu nu am nicio vină pentru asta! Pur și simplu îmi imaginez că se va întâmpla ceva grav când rămân singură.

-       Păi vezi, totul e în imaginația ta, tu îți creezi scenarii înfricoșătoare, gândurile tale sunt toxice și mă intoxică și pe mine, nimic nu e real. Eu am fost învățată de tine tare rău, să mă trezesc pentru gândurile tale prostești, să mă alarmez și să mă agit mai mult decât e cazul. Dar acum vreau să te ajut!

-       Poți? Chiar poți să mă ajuți să nu mai fiu neliniștită și înfricoșată?

-   Ce nu poate face o minte ca asta!? Desigur că uneori se va întâmpla să fi îngrijorată, ceea ce este normal, dar nu așa des și alarmant cum se întâmplă acum. Uite cum facem, îți voi arăta niște trucuri pe care să le aplici atunci când ești îngrijorată, neliniștită sau chiar furioasă. Pentru început, așează-te confortabil în fotoliul tău, apoi trage aer pe nas până numeri în gând la 3 și scoate aerul afară pe gură tot până la 3. Ești gata, încercăm?

-       Da! 
(exercițiile se pot realiza împreună cu copilul)

-       Tragem aer pe nas 1,2,3 și îl dăm afară pe gură de câteva ori, fără să ne grăbim. Bravo! Te descurci bine!

-       Ce tare a fost, mai vreau!

-       Acum o să te învăț alt truc, fii atentă, pune mâna pe burtică și imaginează-ți că acolo e un balonaș, acum încercăm să-l umflăm trăgând aer și îl dezumflăm dând aerul afară, hai, 1, 2, 3, trage aer, umflă balonul, iar la 3 dezumflăm!

-       Chiar, parca aș avea un balonaș! E amuzant.

-       Acum trucul numărul 3: fii atentă, încearcă să îți întărești tot corpul tău micuț, tot corpul să fie tare ca piatra, rămâi așa întărită până când numeri la 5 și apoi înmoaie-ți corpul ca și cum ar fi făcut din spaghete fierte. Încercăm?

-       De abia aștept!

-       Pe locuri, fiți gata start!

-       Tare ca piatra:1,2,3,4,5 și acum spaghete! Încă o data! Ei ce zici?

-       Parcă mi-ar fi făcut mama masaj, mă simt relaxată acum. Mai ai un truc?

-      Ultimul pentru azi, uite cum e, trebuie să îți imaginezi un loc în care îți place să mergi, unde te simți bine.

(copilul poate fi încurajat să își imagineze un loc special pentru el, se poate continua dialogul cu copilul sau se poate relua conversația cu copilul după încheierea poveștii)

-       M-am gândit, e Muntele Mușuroianu, acolo merg în vacanță cu familia mea.

-       Bine, acum visează cu ochii deschiși și spune: Ce vezi? Ce auzi? Ce miroși? Ce guști?

-       Văd cerul senin și crestele munților, aud cântecul greierilor, simt miros de brad, gust zmeura din pădure.

-       Acum imaginează-ți că acolo locuiește liniștea? Ce culoare are, ce formă are?

-       Are culoarea alba și parcă ar fi o vată uriașă de zahăr…

-       Acum gândește-te că ești invitatul de onoare a liniștii, comportă-te ca ea, altfel nu te va mai primi.

-       Ce bine e, ce liniștitor! Mai vreau să rămân aici!

-    Șase, vine mama ta! Eu mă retrag, te descurci tu! Plec în vacanță o vreme!

-       Mulțumesc pentru ajutor!

-       Tanța, cu cine vorbești?

-       Cu nimeni mamă, doar cântam ceva!

-       Ce ai făcut cât am fost plecată? Iar ai fost neliniștită?

-       Nu mama, mă descurc deja cu asta!

-       Mă bucur! Uite o recompensă, trei boabe de grâu doar pentru tine.

-       Ești cea mai bună mamă!

Autor: Camelia Bîrsan