Se spune că demult tare,
trăia la marginea unui sat, un ţăran sărac care avea o droaie de copii pe care
îi creştea singur deoarece soţia lui s-a prăpădit la naşterea ultimului copil.
Erau tare sărmani şi se descurcau cum puteau, în special muncind pe la cei
bogaţi.
Într-o iarnă tare friguroasă, aproape de Crăciun, ţăranul a rămas fără
lemne de foc. Zăpada era mare iar de mers în pădure nici nu se punea problema.
Era imposibil să ajungi în pădure. Aşa că omul a cugetat ce a cugetat apoi s-a
hotărât să taie nucul cel mare din curte. Tare i-a fost milă să-l taie că era
umbros vara, copii se jucau în căsuţa construită în el iar nucile le foloseau
pentru cozonac iarna. Negăsind altă soluţie şi-a dus la îndeplinire planul.
Când au venit copiii de la săniuş, nu le-a venit să creadă isprava
părintelui lor. Toţi s-au pus pe plâns acuzându-şi tatăl că le-a distrus locul
de joacă al copilăriei lor.
- Cum ai putut tată? Acolo aveam
căsuţa noastră, toată vara ne bucuram de ea, era nucul nostru drag. Acum unde
ne vom juca!?
- Dragii tatei dar ce puteam face?
- Orice, numai să nu-l tai!
Ţăranul nostru nu a putut închide un ochi
toată noaptea. Aveau dreptate copiii, erau sărmani şi nu aveau jucării deloc,
singura distracţie a lor era nucul. Ar fi putut să mai împrumute din sat nişte
lemne până după Crăciun.
- Acum ce să fac? Nu pot da timpul înapoi.
Aşa că a început să se roage pentru o minune
care să le bucure Craciunul copilaşilor lui.
Legenda spune că un înger al Domnului tocmai trecea pe acolo, auzind
rugile ţăranului i s-a făcut milă de el şi de sărmanii copilaşi, s-a dus în
pădure, a luat un brăduţ, a cules câteva stele de pe cer cu care l-a împodobit
frumos, apoi l-a aşezat în curtea familiei sărmane.
Dimineaţa, copiilor şi tatălui lor nu le
venea să creadă ceea ce vedeau. Bradul era atât de frumos, de îţi lua ochii.
Strălucea mândru în curtea ţăranului. Copii s-au luat de mâini şi au pornit să
dănţuiască în jurul lui. Erau tare fericiţi, atât de fericiţi că au uitat pe
loc de nucul lor.
Toţi sătenii au venit să vadă minunăţia înfăptuită în ajunul Crăciunului
în curtea sărmanului ţăran.
Legenda spune că de atunci toţi locuitorii din acel sat au împodobit
brad de Crăciun pentru bucuria copiilor lor iar vestea s-a dus şi mai departe,
peste mări şi ţări.
Autor: Camelia Bîrsan